Ca tine alte' nu-s

Sărut-mâna, neputință îmbrăcată-n vraja nopții,
Sunt o clapă albă prinsă-n smoala negurii ce-mi cânt,
Cum se-agață timpu-n astre și se lasă-n voia sorții,
Tresărind bătăi de inimi sub al cerului veșmânt.

De mă prinde-n dansul vieții, cad ca prada sub o gheară,
Scormonind pe veci, pământul, cătând scara către cer,
Trupu-mi cade în pustiu-i, da-nlăuntru-mi, fiara-mi, zbiară,
Până când, la rându-i, moare, ca la rându-mi să nu pier.

Pași sfioși sub zi senină, noaptea, iar în alergare,
Tot, cătându-te, străină, să-mi arzi florile de tei,
Din cenușa lor să vindec veșnicia ce mă doare
Și nu-mi lasă trupu-n pace... dar oare la rându-ți vrei?

Spargi clepsidre-ntr-o secundă, doar să ai la rându-ți, veacuri,
Să culegi din mine, gânduri... și pe cele care nu-s,
Ca din rănile-mi să curgă, în pustiu-ți, râuri, lacuri ...
De-ai vedea din bezna-ți, ceru-mi, în oglinzile-ți, supus.
Dar nu-s vreun sărman ce plânge după astre ne-nțelese,
Nici supus al vremii mele, nici al cerului, supus,
Doar că plânsu-mi, încă, rabdă, când o cale-n tine-și țese
Și o altă cale, nu e... căci ca tine, alte' nu-s...

De mă vrei străin de mine cum mi-e chipul în oglindă,
Mai așteaptă să mă scutur de țărâna ce mi-o am,
De-oi rămâne doar o umbră, de lumina-ți să se prindă,
S-o pictezi cum ți-o fi vrerea, când privi-te-voi la geam.

Ca un ram să cresc la sânu-ți, înflorind mereu prin tine,
Încolțind sub neaua mării ce se lasă-n păru-ți sfânt,
Pieptănându-l, legănându-l, cum oi ști să fac mai bine...
Iar de n-oi putea-n cuvinte să te am... am să te cânt...

Dintr-a mea țărână frântă să răsune corzi de stele,
Din viori ce nasc vibrații, inimi frânte, renăscând,
S-auzi doar în propriul cuget, ascunzișurile mele
Ce nu au cuvinte-n lumea-mi și nu or avea nicicând.

Ci doar sunete ascunse ce fac munții să tresară,
Neștiind ce vântul duce când aleargă într-un pas,
Să te prindă, scumpă, blândă... o secundă, doar, să-ți ceară,
Pentru-un strop de-eternitate, dinlăuntru-ți, ce-a rămas.

Glasu-ți ,veșnic, m-o răpune, dând genunchilor, 'plecare,
Căci ești mâna ce mă unge când m-apasă-ncetișor...
Eu, o clapă albă smulsă dintr-a smolii-mi întristare,
Căci sunt doar o umbră-n vântu-mi... printre astre, călător.
Te-oi găsi printre milenii și-oi veni să-ți pieptăn glasul,
Tu, o stea printre abisuri, eu, al nopților, supus...
Și-ai vedea și tu la rându-ți cât de dur e bun rămasul,
Când nu vezi ca tine alte'... și că alți' ca mine nu-s...